ÎNSUFLEȚÍ, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.

Sursa: DEX '98