Definita cuvantului însușire
ÎNSUȘÍRE, însușiri, s. f. 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ♦ Talent, înclinație. – V. însuși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu însușire
NESORTÁRE s. f. v. ELUVIU. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. [DEX '98] Vezi definitia »
PELETIZÁRE s. f. aglomerare mecanică a granulelor unui minereu fin măcinat și umezit, rostogolit. (după fr. pelletisation) Vezi definitia »
PREGUSTÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a pregusta și rezultatul ei; pregustație. [< pregusta]. Vezi definitia »
REFUGIÉRE s.f. Faptul de a se refugia; refugiu (1). [Pron. -gi-e-. / < refugia]. Vezi definitia »
IMPERSONALIZÁRE, impersonalizări, s. f. Faptul de a impersonaliza. – V. impersonaliza. Vezi definitia »