DESPERÁRE/DISPERÁRE s. f. faptul de a despera; deznădejde; desperație. ♦ cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-și piardă nădejdea. (< despera) Vezi definitia »

AFUMÁRE, afumări, s. f. Acțiunea de a (se) afuma. – V. afuma. Vezi definitia »

RUMEGÁRE, rumegări, s. f. Acțiunea de a rumega și rezultatul ei. – V. rumega. Vezi definitia »

EXTERMINÁRE s.f. Acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminație. [< extermina]. Vezi definitia »

MARUFLÁRE s.f. Maruflaj. [< maruflu]. Vezi definitia »