Definita cuvantului întăritor
ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor. – Întări + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întăritor
REGULATÓR, -OÁRE I. adj. care regularizează o mișcare, o funcție. II. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. (< fr. régulateur, germ. Regulator) Vezi definitia »
MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor. Vezi definitia »
încordătór2, încordătóri, s.m. (reg.) diavol, drac. Vezi definitia »
COMODÓR s.m. Grad de ofițer, superior căpitanului, în marina engleză și americană; ofițer care are acest grad. ♦ Comandant al navelor comerciale ale unui convoi. [< engl., fr. commodore]. Vezi definitia »
subscríptor, subscríptori, s.m. (înv.) persoană care subscrie. Vezi definitia »