Definita cuvantului întâmplare
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmplare
ARUNCÁRE, aruncări, s. f. Acțiunea de a (se) arunca; aruncătură. ♦ Probă atletică de azvârlire a discului, suliței, greutății etc. – V. arunca. Vezi definitia »
INUTILIZÁRE s. f. v. inutiliza. [Dicționar ortografic, DN] Vezi definitia »
AGRAVÁRE, agravări, s. f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. – V. agrava. Vezi definitia »
DIPLÚRE s. f. pl. ordin de insecte mici, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi. (< lat. diplures) Vezi definitia »
EFECTUÁRE, efectuări, s. f. Acțiunea de a efectua și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. efectua. Vezi definitia »