Definita cuvantului întâmplare
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmplare
INTERPRETÁRE s. f. 1. acțiunea de a interpreta; comentare, explicare. ◊ comentare și explicare critică a unui text (vechi). ◊ act creator prin care se redă prin mijloace adecvate conținutul unei lucrări dramatice, coregrafice, muzicale sau a unui scenariu cinematografic. 2. operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor. (< interpreta) Vezi definitia »
SCROBÍRE s. f. Acțiunea de a scrobi și rezultatul ei; apretare. – V. scrobi. Vezi definitia »
DEZINFORMÁRE s.f. Acțiunea de a dezinforma și rezultatul ei. [< dezinforma]. Vezi definitia »
SPECIFICÁRE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune. Vezi definitia »
REVERSÁRE s.f. (Rar) Inversare; reversiune (2) [în DN]. [Cf. engl. reversal, fr. reversion]. Vezi definitia »