Definita cuvantului întâmplător
ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întâmplător
DOGORÂTÓR, -OÁRE adj. v. dogoritor. Vezi definitia »
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
STRĂMIÓR, -OÁRĂ, strămiori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Oaie sau berbec cam de trei ani. [Pr.: -mi-or] – Din stră- + mior. Vezi definitia »
RANIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu broaște. (< rani- + -vor) Vezi definitia »
REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris. Vezi definitia »