Definita cuvantului întemeietor
ÎNTEMEIETÓR, -OÁRE, întemeietori, -oare, s. m. și f. Persoană care a întemeiat ceva; fondator, ctitor. [Pr.: -me-ie-] – Întemeia + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întemeietor
PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur. Vezi definitia »
DISTILATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care distilează. II. s. n. aparat de distilat. (< fr. distillateur) Vezi definitia »
PÂNDITÓR, -OÁRE, pânditori, -oare, adj. Care pândește, care iscodește. – Pândi + suf. -tor. Vezi definitia »
DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. – Doza + suf. -tor (după fr. doseur). Vezi definitia »
VÂJIITÓR, -OÁRE adj. v. vâjâitor. Vezi definitia »