Definita cuvantului întorsătură
ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întorsătură
ELECTRODIALÍZĂ, electrodialize, s. f. Proces de dializă produs sub acțiunea unei diferențe de potențial electric, electrozii fiind așezați de o parte și de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tăbăcirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. électrodyalise. Vezi definitia »
BĂUTURÍCĂ s. f. Diminutiv al lui băutură. Vezi definitia »
LIZIÉRĂ s.f. Margine (a unei păduri). ♦ Fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. [Pron. -zi-e-. / < fr. lisière]. Vezi definitia »
CONTRAREFÓRMĂ, contrareforme, s. f. Mișcare inițiată în sec. XVI de Biserica catolică împotriva reformaților și a reformei religioase. – Din fr. contre-réforme. Vezi definitia »
mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere. Vezi definitia »