IDIOBOTÁNICĂ s. f. ramură a botanicii care studiază plantele considerate individual și nu fitocenologic. (< fr. idiobotanique) Vezi definitia »

MAGNETOÓPTICĂ s.f. – V. magnetooptic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

IMUNOELECTROFORÉZĂ s. f. (Med.) Adaptare a tehnicii electroforetice la studiile imunochimice. [Pr.: -no-e-] – Din engl. immunoelectrophoresis. Vezi definitia »

SINTÁXĂ s.f. 1. Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește reguli privitoare la construirea propozițiilor și a frazelor. ◊ Sintaxă poetică = totalitatea procedeelor limbii literare care țin de topica propoziției și a frazei. 2. Parte a semioticii care studiază construcțiile formale, modul în care semnele se leagă între ele; sintactică. [< fr. syntaxe, cf. lat., gr. syntaxis < syn – cu, taxis – ordine]. Vezi definitia »

HIDROPEDÉZĂ, hidropedeze, s. f. Transpirație abundentă. – Din fr. hydropédèse. Vezi definitia »