Definita cuvantului întrece
ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva, într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întrece
MEZZA-VOCE loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vocea pe jumătate, cu jumătate din posibilitățile vocii. [Pron. me-ța-. / < it. mezza voce]. Vezi definitia »
a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini expr. a fi neliniștit / nerăbdător. Vezi definitia »
ce se refera la regiunile drenate de rauri ce ajung sa se verse in chiuvete lacustre cu regim temporar sau de rauri ce se pierd treptat ca urmare a evaporatiei si infiltratiei; astfel de situatii se intalnesc in regiunile aride si semiaride; Vezi definitia »
hăghiéce s.f. pl. (reg.) vreascuri uscate; bebeticuri. Vezi definitia »
PĂDURÍCE, pădurici, s. f. Diminutiv al lui pădure; păduriță. – Pădure + suf. -ice. Vezi definitia »