maghér (maghéri), s. m. – Bucătar la o mănăstire. Ngr. μάγειρος, parțial prin intermediul sl. magerŭ (Tiktin). Sec. XVII, împrumut cult, înv. – Der. magherniță, s. f. (înv., bucătărie; baracă, dugheană; colibă), cu suf. sl. -niță, cf. coșniță, varniță etc., cf. ngr. μαγέριϰο „birt, cîrciumă” (sl. *magernica, citat de Candrea, nu există; după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 222 și Murnu 34, din ngr. μαγειρίον „bucătărie”). Vezi definitia »

MAMIFÉR, -Ă I. adj. care are mamele. II. s. n. pl. clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu. (< fr. mammifère/s/) Vezi definitia »

PRIMICÉR s. m. 1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare. 2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. (< lat. primicerius) Vezi definitia »

KIEFER CHÍ-FER/ s. n. (sport) tip de întoarcere în natație. (< engl., fr. kiefer) Vezi definitia »

tripper, tripperi s. m. (tox.) toxicoman, drogat. Vezi definitia »