Definita cuvantului întregime
ÎNTREGÍME, întregimi, s. f. Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ Loc. adv. În întregime = de tot, complet. ♦ (Concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întregime
SUIFÓRME s. f. pl. subordin de mamifere paricopitate cu pielea groasă și acoperită cu peri tari și rari: porcul, mistrețul, hipopotamul etc. (< fr. suiformes) Vezi definitia »
MILIONÍME, milionimi, s. f. Număr egal cu a milioana parte dintr-un întreg; a milioana parte dintr-un întreg. [Pr.: -li-o-] – Milion + suf. -ime. Vezi definitia »
HALF-TIME HÁLFTAIM/ s. n. (sport) repriză. (< engl. half-time) Vezi definitia »
BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime. Vezi definitia »
ESOCIFÓRME s. f. pl. ordin de pești teleosteeni cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți: familia asocidelor. (< fr. esociformes) Vezi definitia »