Definita cuvantului întregime
ÎNTREGÍME, întregimi, s. f. Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ Loc. adv. În întregime = de tot, complet. ♦ (Concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu întregime
SURZÍME, surzimi, s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ime. Vezi definitia »
ARGĂȚÍME s. f. Mulțime de argați; totalitatea argaților. – Argat + suf. -ime. Vezi definitia »
MACRAMÉ s.m. v. macrameu. Vezi definitia »
CIOCOÍME s. f. Mulțime de ciocoi1; totalitatea ciocoilor1. – Ciocoi1 + suf. -ime. Vezi definitia »
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime. Vezi definitia »