discutiei telefonice avute Vezi definitia »

BEI (‹ tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. A circulat și sub formele de beg și bek. 2. (În ev. med. în Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (În sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. 4. (Între 1705 și 1957, în Tunisia) Titlu purtat de conducătorul ereditar. Vezi definitia »

poléi¹ s.m. (reg.) plantă asemănătoare cu busuiocul, ce crește prin luminișurile pădurii; busuiocul-cerbilor. Vezi definitia »

coféi, coféie, s.n. (reg.) 1. cofă mai joasă și mai largă; doniță. 2. cimbărașul teascului de vie. Vezi definitia »

mujdéi s. n., pl. mujdeie (rar mujdeiuri) Vezi definitia »