Definita cuvantului înțelepciune
ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înțelepciune
RECONVENȚIÚNE s. f. (jur.) cerere reconvențională. (< fr. reconvention) Vezi definitia »
MACHINAȚIÚNE s. f. v. mașinație. Vezi definitia »
CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis. Vezi definitia »
INOVAȚIÚNE s.f. v. inovație. Vezi definitia »
ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »