zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri Vezi definitia »

DISCÉRNERE s.f. Acțiunea de a discerne și rezultatul ei. [< discerne]. Vezi definitia »

substáre, substări, s.f. (înv.) 1. conținut, fond, structură, esență, miez. 2. realitate care există prin sine însăși și care constituie suportul comun al calităților succesive; ceea ce e permanent, substrat care persistă de-a lungul transformărilor. 3. specie de substanță caracterizată prin omogenitate, prin compoziție și structură constantă. 4. țesut sau produs organic format din celule, săruri, lichide etc. din care sunt alcătuite diferitele organe și părți ale corpului unei ființe sau ale unei plante. Vezi definitia »

DECALOTÁRE s.f. (Med.) Acțiunea de a decalota. [< decalota]. Vezi definitia »

PROCREÁRE, procreări, s. f. Acțiunea de a procrea și rezultatul ei; procreație. [Pr.: -cre-a-] – V. procrea. Vezi definitia »