NÍCHEL s. n. metal feromagnetic alb-cenușiu, inoxidabil, asemănător fierului, folosit la fabricarea aliajelor de oțel speciale, a instrumentelor medicale etc. (< fr. nickel, germ. Nickel) Vezi definitia »

VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara³, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello. Vezi definitia »

PROSTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, prosticei, -ele, adj. Prostuț. – Prost + suf. -icel, -icea, -icică. Vezi definitia »

URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el. Vezi definitia »

acel semn ◊ care se pune in carti , manuale s.a pt a arata ca, acel titlu sau vuvant este optional Vezi definitia »