CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge. Vezi definitia »

SUPRAVEGHÉRE s.f. Acțiunea de a (se) supraveghea și rezultatul ei; urmărire atentă. ♦ A avea (ceva) în supraveghere = a avea (ceva) în pază. [< supraveghea]. Vezi definitia »

SUMARIZÁRE s. f. v. sumariza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »

CONJECTURÁRE, conjecturări, s. f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura. Vezi definitia »

PIETRIFICÁRE s. f. v. petrificare. Vezi definitia »