BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci. Vezi definitia »

lipsit de viata ,o tacere absoluta Vezi definitia »

ȚOPĂÍT s. n. Faptul de a țopăi. – V. țopăi. Vezi definitia »

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite) Vezi definitia »

ARGILÍT (‹ fr. {i}; {s} lat. argilla „argilă” + gr. lithos „piatră”) s. n. Rocă rezultată din deshidratarea și recristalizarea argilelor, în procesul de diageneză. Prin cimentarea produsă, devin roci tari, lipsite de plasticitate, cu structură foioasă și intercalații bituminoase sau marnoase. Este utilizat în industria ceramicii. Vezi definitia »