ȘTÍRE, știri, s. f. 1. Veste, informație; noutate. ◊ Expr. A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (Concr.) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. ◊ Loc. adv. cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; p. ext. cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – V. ști. Vezi definitia »

DEOSEBÍRE, deosebiri, s. f. ~ [Var.: (reg.) deosibíre s. f.] Vezi definitia »

PENSULÁRE s.f. Acțiunea de a pensula și rezultatul ei; pensulație. [< pensula]. Vezi definitia »

CONCEDIÉRE s.f. Acțiunea de a concedia și rezultatul ei; dare afară, îndepărtare. [<concedia]. Vezi definitia »

NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire. Vezi definitia »