TRANZISTÓR s.n. 1. Dispozitiv cu semiconductori cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. 2. Aparat de radio portativ echipat cu tranzistoare. [Pl. și (s.m.) -ori, var. transistor s.n.m. / < engl., fr., it. transistor < engl. trans(fer) + (res)istor – rezistență de transfer]. Vezi definitia »

ANTIVIBRATÓR, -OÁRE adj. (Despre un sistem tehnic) Care împiedică vibrațiile de o anumită frecvență. [Cf. fr. anti-vibrateur]. Vezi definitia »

INVERSÓR, inversoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru inversarea sensului mișcării organelor mobile ale unei mașini, ale unui vehicul etc. – Din fr. inverseur. Vezi definitia »

DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [< degaza + -tor]. Vezi definitia »

SPECTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care asistă la un spectacol. ◊ martor ocular (la o întâmplare). (< fr. spectateur, lat. spectator) Vezi definitia »