NITRÍT, nitriți, s. m. (Chim.) Azotit. – Din fr. nitrite. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși. Vezi definitia »

pătimít, pătimítă, adj. (înv. și reg.) 1. chinuit, torturat (de suferințe fizice și morale). 2. cu experiență, pățit. Vezi definitia »

CHIRDOSÍT, -Ă, chirdosiți, -te, adj. v. CHIRDOSI. – [DLRM] Vezi definitia »

VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. Vezi definitia »