Definita cuvantului învinuire
ÎNVINUÍRE, învinuiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinui și rezultatul ei; învinovățire, acuzare, acuzație, inculpare. ♦ Vină; culpă. – V. învinui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu învinuire
a toca câte-n lună și-n soare expr. a vorbi mult și fără rost. Vezi definitia »
DISTÍNGERE, distingeri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) distinge. – V. distinge. Vezi definitia »
HETEROPTÉRE s.n.pl. (Zool.) Hemiptere. [< fr. hétéroptères, cf. gr. heteros – diferit, pteron – aripă]. Vezi definitia »
BULVERSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) bulversa și rezultatul ei. [< bulversa]. Vezi definitia »
SURMENÁRE, surmenări, s. f. Surmenaj. – V. surmena. Vezi definitia »