MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi. Vezi definitia »

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi. Vezi definitia »

BĂLĂCÍT s. n. Bălăcire. – V. bălăci. Vezi definitia »

REGOLÍT s.n. Stratul de la suprafața lunii și a planetelor de tip terestru fără atmosferă, format din praf și bucăți de pietre slab cementate în vid. [se pare ca regolitul e și pe Pămînt... – CM] Vezi definitia »

PLEȘCUÍT s. n. (Reg.) Faptul de a pleșcui; chilipir. – V. pleșcui. Vezi definitia »