Definita cuvantului înviorare
ÎNVIORÁRE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu înviorare
SUPEREXCITÁRE s. f. v. SUPRAEXCITAȚIE. (Fiziol.) Creștere a procesului de excitație dintr-un țesut sau dintr-un organ care depășește ritmul funcțional normal, datorită acțiunii unui stimul puternic sau a reactivității mărite a țesutului sau organului respectiv; superexcitare. [DEX '98] Vezi definitia »
TRANSPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [< transpune]. Vezi definitia »
MULÁRE, mulări, s. f. Acțiunea de a (se) mula și rezultatul ei. – V. mula1. Vezi definitia »
COMANDITÁRE, comanditări, s. f. Acțiunea de a comandita. – V. comandita. Vezi definitia »
ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, s. f. Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat1. – V. încrucișa. Vezi definitia »