Definita cuvantului alibi
ALIBÍ, alibiuri, s. n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu alibi
COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău – Din bg. kobja, scr. kobiti. Vezi definitia »
absorbí vb. I. tr. 1. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva. 2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură. 3. (fig.) a preocupa intens. II. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri (< fr. absorber, lat. absorbere) Vezi definitia »
gimbi, gimbesc v. t. (intl.) v. gimbili. Vezi definitia »
bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoțește adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. față de formațiile pe baza cuvintelor care au și uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-. Vezi definitia »
COLUMBI-/COLUMBO- elem. „porumbel”. (< lat. columba) Vezi definitia »