TRAC² s. n. Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiștii) în momentul apariției lor în fața publicului. – Din fr. trac. Vezi definitia »

GOPÁC s.n. Dans popular ucrainean foarte răspândit, având o mișcare dinamică, plină de avânt și de veselie; melodia acestui dans. [Pl. -uri. / < fr. gopak, cf. ucr. kopati – a sări, a sălta]. Vezi definitia »

buimác (buimácă), adj. – Tulburat, amețit, năuc. Origine necunoscută. Legat fără îndoială de bui și buiac, chiar dacă lipsește etimonul exact (Cihac, II, 31). Este puțin probabilă ipoteza lui Scriban, întemeiată pe tc. buyunmak „a crește”. – Der. buimăci, vb. (a zăpăci, a ameți, a tulbura); buimăceală, s. f. (năuceală, stupoare); buimăcie, s. f. (rar, năuceală); buimatec, adj. (rar, năuc, prostit). Vezi definitia »

martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș). Vezi definitia »

slamác (-ce), s. n. – (Mold.) Paie putrezite. – Var. zlamac. Bg., sb. slamak (Scriban), din sl. slama „paie”. De aici slaniță, s. f. (rogojină, împletitură de paie pentru a usca fructe), probabil în loc de *slamiță (după Scriban, în loc de sladniță). Legătura acestor cuvinte cu ceh. zlamati, pol. zlamać „a face bucăți” (Tiktin) este dubioasă. Vezi definitia »