ÎMPESTRIȚĂTÚRĂ, împestrițături, s. f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestrițare, pestrițătură. – Împestrița + suf. -ătură. Vezi definitia »

TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera. Vezi definitia »

ANTIMETATÉZĂ s. f. antimetabolă. (< fr. antiméthathèse) Vezi definitia »

ZĂGNÉATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit. Vezi definitia »

găigánă s.f. (reg.) jumări (de ouă). Vezi definitia »