diosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile IDIOSINCRAZIE Termen preluat din vechea teorie umorala si insemnand initial o constitutie particulara a unui individ, datorita unui anumit amestec al umorilor fundamentale. A fost utilizat apoi pentru a desemna reactivitatea patologica a unei persoane fata de diverse substante (alimente, medicamente, polen,etc.) care nu provoaca nici o reactie suparatoare la majoritatea indivizilor. Astazi, fiind cunoscut ca este vorba de reactii alergice, termenul a iesit din uz. Idiosincrazie psihica – repulsie nemotivata fata de obiecte, persoane, fenomene din mediul inconjurator. Vezi definitia »

INTÁLIE s. f. 1. piatră dură gravată în adâncime, ca sigiliu. 2. (poligr.) gravură în adâncime. (< fr. intaille, it. intaglio) Vezi definitia »

coaie Vezi definitia »

HELCOLOGÍE s. f. studiu al ulcerațiilor. (< fr. helcologie) Vezi definitia »

TIREOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a tiroidei, premergătoare traheotomiei. [Gen. -iei. / < fr. thyréotomie]. Vezi definitia »