țap, țapi s. m. 1. bărbat care poartă cioc, barbă. 2. (deț.) denunțător. Vezi definitia »

HANDICÁP s. n. 1. (sport) avantaj acordat unui concurent mai slab într-o competiție pentru a avea șanse egale. ◊ totalitatea punctelor cu care o echipă sau un concurent a fost pus în inferioritate de adversar. 2. dezavantaj care pune pe cineva în stare de inferioritate. 3. deficiență fizică. (< engl., fr. handicap) Vezi definitia »

ȚAPÁP, țapape, s. n. Parâmă înfășurată pe arborada unei nave, pentru a susține pe marinarii care lucrează la pânze. – Et. nec. Vezi definitia »

a-și pune poalele în cap expr. a nu mai ține seama de nimic, a depăși / a întrece orice limită. Vezi definitia »

trap (-puri), s. n. – Mers în fugă al calului. – Var. Mold. treap. Germ. Trab (Tiktin). Vezi definitia »