PANTEÓN s.n. 1. Templu închinat tuturor zeilor la greci și la romani; (p. ext.) totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluștri ai unui popor, ai unei țări. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

PULMÓN s. m. plămân. (< lat. pulmo, -nis) Vezi definitia »

HIPOFÓN, -Ă adj. Referitor la hipofonie. [< fr. hypophone]. Vezi definitia »

GEOSINCRÓN, -Ă adj. (despre un satelit al Pământului) a cărui perioadă de revoluție este egală cu cea de rotație a Pământului. (< fr. géosynchrone) Vezi definitia »

VAGÓN s.n. Vehicul de cale ferată, servind la transportul călătorilor, al mărfurilor, al animalelor etc. ♦ Cantitate de mărfuri (cereale, lemne etc.) care încape într-un asemenea vehicul. ◊ Vagon de dormit = vagon prevăzut cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit; wagon-lit; vagon restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; casă (sistem) vagon = casă care are camerele așezate una după alta, așa cum sunt compartimentele unui vagon. [< fr. , engl. wagon]. Vezi definitia »