VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adj., s. m. și f. (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din fr. vagabond, lat. vagabundus. Cf. it. vagabondo. Vezi definitia »

CAUCALAND, reg. localizată ipotetic în zona arcului SE al Carpaților. Aici, potrivit unor autori antici, s-a retras regele vizigot Atanaric din calea invaziei hunice (sfîrșitul sec. 4). Vezi definitia »

MAGISTRÁND s.m. Licențiat în teologie care urmează magisteriul. [După doctorand]. Vezi definitia »

MURÍND, -Ă, murinzi, -de, adj., s. m. și f. (Înv.) 1. Adj. Care se află pe moarte; care este specific muribundului. 2. S. m. și f. Muribund. – V. muri. Vezi definitia »

FLORIBÚND, -Ă adj. Care are multe flori, care înflorește abundent. [< lat. floribundus]. Vezi definitia »