vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe Vezi definitia »

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »

ȘPRIȚ¹ s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ. Spritzer) Vezi definitia »

plănúț, plănúțe, s.n. (reg.) 1. plan mic. 2. bucată mică de pământ primită de țărani potrivit schițelor de comasare. Vezi definitia »

șodúț, -ă, adj. (înv.) 1. amuzant, nostim, caraghios. 2. ciudat, curios, bizar. Vezi definitia »