ACÉL¹, ACEÁ, acei, acele, adj. dem. (antepus) (Arată că ființa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor) Acel om. Acea casă. [Gen.-dat. sg.: acelui, acelei, gen.-dat. pl.: acelor] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa. Vezi definitia »

armăsărél, armăsăréi, s.m. (înv. și reg.) cuiul cel lung ce prinde cătușa carului de proțap, pentru a ține ridicat jugul Vezi definitia »

CÂNTICÉL s. n. v. cântecel. Vezi definitia »

TABÉL s. n. foaie împărțită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle) Vezi definitia »

SPINICÉL, spinicei, s. m. (Rar) Spinișor. – Din spin + suf. -ic-el. Vezi definitia »