ISTÓV s. n. (Înv.) Sfârșit¹, capăt. ◊ Loc. adj. și adv. (Pop.) De istov = cu totul, complet, definitiv, perfect. Fără istov = fără încetare; nesfârșit, necurmat. – Din sl. istovŭ „adevărat”. Vezi definitia »

hrisóv (hrisoáve), s. n. – Scrisoare, act ce servea ca titlu de proprietate, de privilegiu, pergament. Se numeau astfel toate documentele ce proveneau de la cancelaria domnească, și care purtau sigiliul domnitorului. – Var. (înv.) hrisovúl, (pop.) hristov. Ngr. χρμσόβουλον „bulă de aur” (Roesler 579; DAR), cf. v. sb. hrisovolĭ. Sec. XVII. Pentru nume, cf. și bula „sigiliu papal” și „document papal”. – Der. hrisovolit, s. m. (persoană care se bucura de un drept sau privilegiu, în virtutea unui document al domnitorului). Vezi definitia »

ostrov, ostroave s. n. închisoare. Vezi definitia »

círcov s. m. – Numele dat mai multor sărbători populare, legate de obiceiuri și credințe folclorice: circovii de iarnă, 16-18 ianuarie; circovii Marinei, 16-18 iulie; circovii din urmă, 29 iulie. Sl. čerkovnei „ecleziastic” (cf. Tiktin). Vezi definitia »

ostróv (ostroáve), s. n. – Insulă. Sl. ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – Der. ostrovean, adj. (insular). Înv., se folosește numai pentru a desemna insulele Dunării. Vezi definitia »