EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio) Vezi definitia »

SUBCATEGORÍE s. f. diviziune a unei categorii. (< sub- + categorie) Vezi definitia »

REPUTÁȚIE, reputații, s. f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [Var.: (înv.) reputațiúne s. f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, -onis. Vezi definitia »

BAROGNOZÍE s. f. posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea și consistența obiectelor. (< engl. barognosis) Vezi definitia »

BALISTOFOBÍE s. f. Teamă patologică de proiectile, explozii. (< engl. ballistophobia) Vezi definitia »