NIT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, reprezentând luminanța uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcția normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niți. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor]. Vezi definitia »

TANTALÍT s.n. Oxid de tantal, de fier și de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagră sau roșie-închisă. [< fr. tantalite]. Vezi definitia »

GLAUCONÍT s. n. silicat natural hidratat de fier și de potasiu. (< fr. glaconite) Vezi definitia »

ANALCÍT (‹ fr., gr.) s. n. Mineral din grupa feldspatoizilor de culoare albă, cenușie, roșiatică sau verzuie, care conține apă de natură zeolitică. Se formează ca produs al activității hidrotermale de temperatură joasă, în cavitățile rocilor efuzive. Vezi definitia »

SELENÍT² s.m. (Liv.) Presupus locuitor al Lunii. [< fr. sélénite, cf. gr. selene – Lună]. Vezi definitia »