lástră s.f. (înv.) stofă de mătasă. Vezi definitia »

CĂMĂȘUIÁLĂ, cămășuieli, s. f. 1. Acțiunea de a cămășui; cămășuire. 2. Pojghiță, înveliș care acoperă unele materii, obiecte sau piese. ♦ Căptușeală interioară, subțire, de zidărie a unui tunel. ◊ Cămășuiala piloților = tub metalic folosit pentru confecționarea piloților² de beton. 3. Strat de piatră sau de balast dezagregat, care trebuie îndepărtat la deschiderea unei cariere sau a unei balastiere. [Pr.: -șu-ia-] – Cămășui + suf. -eală. Vezi definitia »

COTONÁDĂ s.f. (Text.) Țesătură din bumbac sau din bumbac amestecat cu alte fibre. [< fr. cotonnade]. Vezi definitia »

MAGNETOPÁUZĂ s.f. Limita exterioară a magnetosferei. [Et. incertă]. Vezi definitia »

poárnă, poárne. s.f. 1. (înv. și reg.) pornire, curgere năvalnică; șuvoi. 2. (reg.) pornire, plecare (la drum). 3. (reg.) țuică tare care curge la început pe țeava cazanului; frunte. Vezi definitia »