CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

KERAMÍT s. n. Gresie ceramică obținută prin arderea amestecului de argilă refractară cu marnă dolomitică, folosită la fabricarea dalelor de pavaj. – Din fr. kéramite. Vezi definitia »

MANGANÍT s. m. oxid natural hidratat de mangan. (< fr. manganite) Vezi definitia »

TURINGÍT s. n. silicat natural de aluminiu și de fier. (< fr. thuringite) Vezi definitia »

wurtzít (sulfura de zinc) (germ.) [tz pron. ț] s. n. Vezi definitia »