MONOMÉR adj., s. m. 1. (compus chimic) din molecule simple. 2. (despre gineceu, ovar etc.) dintr-o singură piesă. (< fr. monomère) Vezi definitia »

ȘÚBLER s.n. Instrument de măsură pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o riglă gradată pe care alunecă un cursor și care are la un capăt un braț fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre]. Vezi definitia »

IER- v. hiero-. Vezi definitia »

PÁCHER s. n. dispozitiv folosit în sonde pentru izolarea apelor superioare și a gazelor și pentru protecția coloanelor împotriva turtirii sau plesnirii. (< germ. Pacher, fr. pacher, rus. packer) Vezi definitia »

ALBRECHTSBERGER, Johann Georg (1736-1809), compozitor și organist austriac. Profesor al lui Beethoven. Muzică religioasă, de cameră și lucrări teoretice („Îndrumare fundamentală în compoziție”). Vezi definitia »