Definita cuvantului joncțiune
JONCȚIUNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. jonction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu joncțiune
INCERTITÚDINE s. f. lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. (< fr. incertitude, lat. incertitudo) Vezi definitia »
SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision]. Vezi definitia »
CONSTITUȚIÚNE s. f. v. constituție. Vezi definitia »
ÓRDINE s.f. 1. Dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etc.; organizare, înșiruire. ◊ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. Rânduială, regulă, disciplină. 3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etc.). [Gen. -nii, var. ordin s.n. / cf. lat. ordo, it. ordine]. Vezi definitia »
CREAȚIÚNE s. f. v. creație. Vezi definitia »