Definita cuvantului jotă
JÓTĂ, jote, s. f. Dans popular spaniol cu mișcări repezi și cu acompaniament de castaniete, la care perechile dansează față în față pe loc. [Pr.: hotă] – Din sp. jota.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jotă
nicoreáță (nicoréțe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus). Vezi definitia »
vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne Vezi definitia »
LÚPTĂ, lupte, s. f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ◊ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme și fără vicleșuguri. ♦ (La pl.) Ramură sportivă în care se întrec, după anumite reguli, doi luptători. ◊ Lupte clasice (sau greco-romane) = formă de lupte în care procedeele tehnice reglementare se aplică numai la parte superioară a corpului (de la linia de centură în sus). Lupte libere = formă de lupte la care procedeele tehnice se aplică la oricare din părțile corpului, putând fi executate și cu ajutorul picioarelor. 2. Ciocnire armată între două forțe inamice; bătălie. ♦ Fig. Ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar. ◊ Luptă de clasă = (în teoria marxist-leninistă) luptă desfășurată pe plan economic, politic și ideologic între clase cu interese fundamental opuse. 3. Străduință depusă de cineva pentru a învinge o greutate, o nevoie sau pentru a se apăra. 4. Străduință depusă de cineva pentru a combate o idee, o concepție, o deprindere; combatere. – Lat. lucta. Vezi definitia »
MITÉNĂ s. f. mănușă care lasă liber vârful degetelor. (< fr. mitaine) Vezi definitia »
CẤRCĂ s. f. (În loc. adv.) În cârcă = în spate, în spinare. – Din scr. [nositi na-]krke. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z