FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza. Vezi definitia »

DEGUDRONÁRE, degudronări, s. f. Acțiunea de a degudrona și rezultatul ei. – V. degudrona. Vezi definitia »

PARTICIPÁRE s.f. Acțiunea de a participa și rezultatul ei. [< participa]. Vezi definitia »

FERVOÁRE s.f. Ardoare religioasă, pasiune mistică. [Pron. -voa-, gen. -orii. / < fr. ferveur, it. fervore, cf. lat. fervor – căldură]. Vezi definitia »

AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto¹- + mișcare, după rus. samodvijenie]. Vezi definitia »