DILÍ, dilésc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a șterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. țig.; se poate de asemenea pune în leg. cu țig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărți, a distribui) (cf. deli); accepția 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală) Vezi definitia »

andălí, andălésc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fără rost, a vagabonda Vezi definitia »

sărcălí, pers. 3 sărcăléște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcui. Vezi definitia »

a o tuli expr. a pleca repede și discret de undeva, a fugi. Vezi definitia »

pozvolí (-lésc, -ít), vb. – A autoriza. Rus. pozvoliti (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. pozvolenie, s. f. (permis, autorizație), din rus., bg. pozvolenije. Vezi definitia »