CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului², care se află pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer² + suf. -esc. Vezi definitia »

DICANICÉSC, -Ă, dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc. Vezi definitia »

mârzăcésc, mârzăceáscă, mârzăcéști, adj. (înv.) de mârzac, care se referă la mârzaci. Vezi definitia »

CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc. Vezi definitia »

PIRATERÉSC, -EÁSCĂ adj. de pirat. (< piraterie + -esc) Vezi definitia »