Definita cuvantului judecătorie
JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu judecătorie
GERONTOFOBÍE s.f. Repulsie sau ură față de bătrâni. [Gen. -iei. / < fr. gérontophobie, cf. gr. geron – bătrân, phobos – frică]. Vezi definitia »
AGAMOGONÍE s. f. agamogeneză. (< germ. Agamogonie, engl. agamogony) Vezi definitia »
CONDÍȚIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio) Vezi definitia »
spanghíe s.f. (reg.) nume de material textil. Vezi definitia »
DEFORMÁȚIE s.f. Alterare, stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformație profesională = apreciere eronată, mecanică, datorită deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. -iei, var. deformațiune s.f. / cf. fr. déformation, it. deformazione, lat. deformatio]. Vezi definitia »