BIZANTÍN, -Ă adj. 1. propriu Bizanțului sau Imperiului Bizantin. ♦ artă ~ă = artă caracterizată prin predominarea cupolei, a suprafețelor și liniilor curbe în arhitectură și printr-o varietate de culori în ornamentație. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus) Vezi definitia »

MAROCHÍN s. n. Piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. [Var.: marochínă s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino. Vezi definitia »

BALERÍN, -Ă, balerini, -e, s. m. și f. Baletist(ă). – Fr. ballerine (it. ballerina). Vezi definitia »

BLEUMARÍN adj. invar., s. n. Albastru-închis. [Pr.: blö-] – Din fr. bleu marine. Vezi definitia »

LUSTRÍN s.n. Țesătură fină de mătase sau de bumbac, cu un luciu special. [Var. lustrină s.f. / < fr. lustrine]. Vezi definitia »