SILUMÍN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu și cu alte adaosuri, din care se toarnă unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. – Din fr. silumin. Vezi definitia »

ENCRÍN s.m. (Geol.) Gen de echinoderme fosile din triasic; crin-de-mare. / < fr. encrine, cf. gr. en – în, krinon – crin]. Vezi definitia »

AZOTOBACTERÍN s. n. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. (< fr. azotobactérin) Vezi definitia »

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. ♦ școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. ♦ artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 1² silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr. alexandrin, lat. alexandrinus) Vezi definitia »

pacín, pacíni, s.m. (reg.; mai ales la pl.) papuc de casă făcut din cârpă sau din lână. Vezi definitia »