opleán (opléne), s. n. – Fiecare din cele două lemne transversale care leagă și susține tălpile saniei; scaun, slai. – Var. opleană. Sb., slov., ceh. oplen, rut. opleno (Tiktin). Cf. pleană, s. f. (Bucov., pană, ic; grindei; Banat, cusur), care pare a fi același cuvînt, poate încrucișat cu peană „ic”. Vezi definitia »

MASTOIDIÁN, -Ă, mastoidieni, -e, adj. Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă, propriu mastoidei. Mușchi mastoidian. [Pr.: -to-i-di-an] – Din fr. mastoïdien. Vezi definitia »

lișmán, lișmáni, s.m. (reg.) păzitor de porci, de boi. Vezi definitia »

OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien. Vezi definitia »

moșán, moșéni, s.m. (înv.) 1. moștenitor. 2. băștinaș. Vezi definitia »